Cred cǎ prima
datǎ când am mâncat caramelul ǎsta a fost la Praga şi era o îngheţatǎ divinǎ,
de la Haagen Dazs, da’ n-aş bǎga mâna în foc. Ȋncǎ de atunci l-am declarat dulcele
suprem şi când prietenul meu a venit acasǎ cu un mǎnunchi de reţete dintr-un desert
de care nu mai auzisem pânǎ atunci (şi care conţinea dulce de leche), am zis cǎ
e un semn divin şi cǎ, în sfârşit, minunea carameloasǎ o sǎ vinǎ fix din
cuptorul meu, so help me God!
Am fost puţin
speriatǎ de bombe (literally!) dar dupǎ douǎ batch-uri deja fǎcute, mi-s mult
mai încrezǎtoare şi mǎ uit cu un fel
de aroganţǎ binevoitoare la cea care eram acum câteva zile ;)). Dulce de leche
se face practic singur, nu tre’ sǎ-l dǎdǎceşti în niciun fel, aşa cǎ am purces.
Reţeta urmatǎ de
mine a fost cea pe care Florin o explicǎ foarte bine AICI, iar singurul
ingredient de care avem nevoie este laptele
condensat. O cutie, douǎ cutii, iese dulce de leche cam tot atât lapte condensat
folosit.
Cuptorul se
preîncǎlzeşte vreo 10-15 minute la 200 de grade. Laptele se pune într-o formǎ
de sticlǎ termorezistentǎ. Ȋn lapte se poate adǎuga fleur de sel, desface
aromele mult mai bine, pare-se. Eu n-am avut, next time! Se acoperǎ forma cu folie de aluminiu şi se
pune într-o tavǎ adâncǎ care se umple cu apǎ fierbinte, cât sǎ ajungǎ la jumǎtatea
formei de sticlǎ. Eu, speriatǎ de bombe, dupǎ cum ziceam, am pus ceva mai mult
de jumǎtate, şi nici n-a fost nevoie sǎ mai completez pe parcurs.
Tava se bagǎ
apoi la cuptor cam douǎ ore, la 200 de grade, iar dacǎ apa scade, se mai completeazǎ.
Mmm, intenţionam sǎ las doar 75 de minute, aşa cum scrie Florin, numai cǎ nu se
schimba deloc culoarea laptelui meu. Presupun cǎ are şi ceva de-a face cu cuptorul şi poate marca
folositǎ, eu am luat de la Auchan, marca proprie. Anyways, a stat la cuptor
douǎ ore- nu s-a inflamat nimeni doar din cauza asta- timp în care laptele se
bronzeazǎ uimitor la suprafaţǎ şi se transformǎ în dulce de leche.
L-am scos, am
amestecat încet cu un tel şi l-am lǎsat la rǎcit. Am turnat în borcǎnel şi a
stat câteva ore, cred, neatins. Dupǎ asta, douǎ linguriţe hulpave au dat iama
în frigider şi, în câteva zile, minunea dulce a fost rasǎ.
Ȋn zilele
urmǎtoare, povestesc ce am fǎcut cu al doilea batch de dulce de leche, adicǎ ce
trebuia sǎ fac de prima datǎ :).
Bon app’!
Etichete: dulce de leche, lapte condensat
