Luna aceasta,
blogul care mi-a revenit în provocarea organizatǎ de Ama a fost cel al poetei gurmande, Crǎiţa în
bucǎtǎrie. Am rǎsfoit blogul şi de data asta am ales ceva şi nu mi-am mai
schimbat hotǎrârea: salam de biscuiţi sǎ fie! Nu l-am fǎcut de post ca ea şi
nici n-am pus rahat, nu mǎ gâdilǎ deloc la papile, dar am respectat proporţiile
pe care le-a indicat ea.
Am început cu operaţiunea
Zenificarea. Sǎ rupi o cantitate deloc neglijabilǎ de biscuiţi populari în
bucǎţele poate fi completamente plictisitor şi-ţi poţi schimba poziţiile (în
picioare, stând pe scaun), poţi asculta muzicǎ, sǎ faci pauze mici între mǎrunţiri,
sǎ inventezi feluri diferite de a rupe biscuiţii (o, daaa!), dar dacǎ nu te
hotǎrǎşti sǎ iei situaţia ca pe un prilej de detensionare şi de negândit la nimic,
n-ai fǎcut mare şmecherie :).
Dupǎ asta, m-am
ocupat de încǎ o activitate sordidǎ, dar de data asta nu mi-a plǎcut la fel de mult
ca mǎrunţirea biscuiţilor: spartul nucilor. Sper cǎ voi aveţi din cele deja
sparte şi separate de cojiţe. Bon, am fǎcut deja sǎ parǎ mai rǎu decât e!
Aşadar, într-o
crǎticioarǎ, am pus 200 de grame de unt,
3 linguri de cacao şi 150 de grame de
nuci + 100 de grame de caju puţin prǎjite în prealabil. Ȋn pasta obţinutǎ se adaugǎ 250
de grame de biscuiţi sfǎrâmaţi, coaja
de la o lǎmâie, 2 linguri de zeamǎ de lǎmâie şi o fiolǎ de esenţǎ de rom. Am
amestecat bine şi am dat deoparte.
Ȋntr-o altǎ
crǎticioarǎ, am fǎcut un sirop din un
pahar de apǎ, 4 linguri de zahǎr brun şi 1 lingurǎ de cacao. Am amestecat bine şi am lǎsat puţin la rǎcit.
Apoi, am turnat câte puţin sirop peste amestecul de biscuiţi. Când începe sǎ se
închege, e gata şi poate fi modelat. Depinde foarte mult cât sirop pui, mie
mi-a ieşit puţin dezlânat salamul.
Se toarnǎ peste
o folie şi se ruleazǎ pânǎ se obţine un baton. Eu am lǎsat la frigider peste
noapte. Pentru cǎ nu a ieşit foarte dulce, am compensat, presǎrând puţin zahǎr
pudrǎ deasupra. A ieşit bun, mai fac!
Bon app’!
Etichete: dulciuri, salam de biscuiti
