Câteva ceaiuri
de ghimbir şi pastile mai târziu, spatele mi-e în chingi, tuşesc de mama
focului şi disearǎ cred c-o sǎ miros a benghei, iaics! Astea-s urâţeniile
existenţei, ce e frumos e cǎ pare primvarǎ (se aude şi se simte puţin), deşi va
mai ninge, curând chiar (aşa zice tilifonul lui Luc, don’t shoot the
messenger!), am scris un articol despre fericire şi mi-a plǎcut sǎ
mǎ gândesc la ea, am mâncat un brodet de peşte genial, am început o carte care pare simplǎ şi frumoasǎ, are şi reţete incluse, poate-poate,
cine ştie... şi am fǎcut aceastǎ prea-cinstitǎ peperonatǎ, bunǎ tare, de
pe blogul Reţete fel de fel, care mi-a revenit în cadrul Provocǎrii secrete, organizatǎ de Ama.
Peperonata se
face repede, este delicioasǎ cu pâine prǎjitǎ presǎratǎ cu oregano şi va rǎmâne
cu greu şi pentru a doua zi.
Mai întâi,
curǎţǎm, spǎlǎm şi tǎiem în feliuţe subţiri douǎ cepe roşii şi 3 cǎţei
de usturoi şi le punem la cǎlit în câteva linguri bune de ulei de mǎsline.
Ȋn timp ce
acestea se cǎlesc, tǎiem 3 ardei mari (eu
am avut 2 roşii şi unul verde) în cubuleţe şi se adaugǎ peste ceapǎ şi usturoi
când acestea se înmoaie. Se acoperǎ şi se lasǎ la perpelit la foc mic. Se
asezoneazǎ cu sare şi piper.
Când ardeii s-au
înmuiat şi ei, adǎugǎm 400 de grame de
roşii pasate (cu busuioc am avut eu) şi se mai lasǎ pe foc pânǎ când sosul
scade la jumǎtate.
Bon app’!
Etichete: ardei
