Ȋn postul
anterior, spuneam de câteva lucruşoare care mi s-au întâmplat sǎptǎmâna trecutǎ
şi cu ce drag le-am primit şi m-am bucurat de toate, mici sau mari. Vineri s-a
mai întâmplat un lucru, cu care evident, mǎ dau mare aici, cǎ e important
pentru mine şi conteazǎ :).
Pentru botezul
nepoţelului meu foaaaaaarte drǎguţ şi foaaaaarte cuminte- chiar şi atunci când musiu
popa l-a introdus în apǎ-, mi-am luat angajamentul de a face în jur de 60 de
carrot cupcakes, ca mǎrturii pentru omuleţii invitaţi la eveniment. Mi-a plǎcut
la nebunie sǎ fac asta, deşi am suspinat de câteva ori la gândul cǎ trebuie sǎ
rad 25 de morcovi- pentru cele 6 batch-uri de cupcakes de care aveam nevoie-,
singurul lucru cu adevǎrat solicitant din toatǎ tǎrǎşenia asta.
Au ieşit foarte
bune şi pentru asta mulţumesc Ancǎi de la cookiejar cǎ a pus pe blogul
ei reţeta perfectǎ. Am avut o micǎ teamǎ cǎ, fǎcându-le vineri, nu se vor
pǎstra la fel de umede şi proaspete în interior, dar azi-dimineaţǎ, când am
catadicsit sǎ desfac şi eu cutiuţa şi sǎ mǎ înfrupt din cupcake, era încǎ uber
delicios.
Am avut douǎ
seturi de tǎlpiţe, unele mai mici, venite direct din Anglia, şi altele mai
mari, din ciocolatǎ, de la Georgiana :). Mulţumesc!
Reţeta de carrot
cupcakes e la Anca, am urmat-o în cel mai mic detaliu, iar pentru
glazurǎ, am folosit doar un sfert din cantitatea de zahǎr pudrǎ menţionatǎ
acolo. E bine sǎ fie testat, mie mi s-a pǎrut suficient de dulce aşa.
Sǎ creşti frumos
şi sǎnǎtos, drǎguţenie micǎ! :)
Etichete: cupcakes