Ce mâncǎm bun în Sibiu
Pǎi, dacǎ e
noroc, cum am avut noi, mâncaţi un mic-dejun bogat la pensiune. Poze n-am
fǎcut, va trebui sǎ mǎ credeţi pe cuvânt, dar n-am vrut ca ceilalţi oaspeţi sǎ
se simtǎ agasaţi şi sǎ-mi arunce priviri belicoase în caz c-aş fi rotit farfuria
în toate pǎrţile pentru mai multe cadre.
Mic-dejunul
la Casa Burghezǎ s-a întâmplat la ora 9 în fiecare dimineaţǎ, cu
precizie chiar, când domnul venea şi ne aducea bunǎtǎţi felurite din bucǎtǎrie:
ouǎ prǎjite şi omletǎ, douǎ tipuri de brânzǎ, unt, mai multe feluri de
dulceaţǎ, lapte şi cereale, suc de fructe, zacuscǎ şi salatǎ de vinete,
castraveţi muraţi, iaurt simplu, pâine din belşug. A, şi carne. Mǎ rog, nişte
salam şi şuncǎ de nu-ştiu-ce…, Luc? Pe lângǎ astea, aşa cum am zis şi în primul
post, doamna ne-a oferit şi îngheţatǎ fǎcutǎ de ea, foarte bunǎ, mai
ales când o mǎnânci cu ochii
la stele, legǎnându-te în scrânciob.
Apoi, te ţii de
vizitat şi bei apǎ multǎ şi ronţǎi nişte covrigi sau sticksuri cu mǎsline,
prostii în general.
Ȋn prima searǎ
am mâncat La Turn. Din cauza oboselii, ne-am cam cherchelit amândoi de la prima
gurǎ – de prosecco frizzante, eu, şi bere, Luc- aşa c-am stat la masǎ destul de
mult. N-aveam poftǎ de nimic fancy, aşa c-am cerut crostini cu somon. Bune, la
ce foame mi-era, cu somon cât sǎ se facǎ simţit.
Luc a fost mulţumit
de pizza lui mexicanǎ, deşi s-a oprit de câteva ori zicând cǎ nu mai poate, da’
e ruşine sǎ laşi în farfurie, eu aşa ştiu, şi-a mâncat tot pânǎ la urmǎ.
Am mai cerut
şi-o panacotta, da’ n-am mare lucru a zice despre ea: dacǎ nu era sosul ǎla
fake de cǎpşuni peste ea n-ar fi avut niciun gust.
Ne-am ridicat cu
chiu cu vai de la masǎ (şi nu pentru cǎ eram cine ştie ce de sǎtui, ci de
obosealǎ, aia plǎcutǎ când ştii cǎ o sǎ faci febrǎ muscularǎ şi e bine tare),
mi-am cumpǎrat douǎ bufniţe pe un lǎnţuc-ceas şi prima mea pereche de ochelari de soare
din clasa a opta (da, sunt ciudatǎ). Mǎ rog, ochelarii au fost cadou de la Luc
de ziua lui. :) La multi aaaaaani!
Sâmbǎtǎ seara
ne-a gǎsit la Pardon Cafe dupǎ ce-l cǎutasem ca bezmeticii, fǎrǎ sǎ ne dǎm
seama cǎ treceam în fiecare zi pe lângǎ el, pentru cǎ pe la ziduri intram noi
mereu în oraş. Coconut Kiss-ul e un cocktail foarte bun, recomand pentru
amatorii de cocos.
Inelele de ceapǎ
au fost ok.
Rigatoni cu ton
mi-au plǎcut mult, chiar dacǎ pastele erau cam prea fǎcute pentru gustul meu şi
nici n-aveau destul pǎtrunjel. Dar
a fost tare bun.
Papilele lui Luc ţipau şi de data asta “pizza, pizza, pizza!” aşa cǎ şi la
masa asta tot asta şi-a luat. I-a plǎcut, ce sǎ nu
fie bun?
E de mers la
Pardon Café, aratǎ frumuşel, personalul e amabil şi au o muzicǎ fainǎ ce te
îmbie sǎ mai rǎmâi. Sau sǎ te
întorci.
Ultima searǎ am petrecut-o la Go In, din Piaţa Micǎ. A durat mai mult pânǎ
ne-au adus comanda, dar era plin acolo spre deosebire de celelalte locuri. Poate
cǎ n-ar fi trebuit, dar când am vǎzut-o, am ştiut cǎ trebuie sǎ încerc supa de
ceapǎ. Fiind prima datǎ când mǎnânc aşa ceva, mi-a plǎcut. Luc s-a scuturat de
câteva ori zicând cǎ e prea sǎratǎ, mie tocmai asta-mi plǎcea :P.
Legumele la
grǎtar au fost ok, la fel şi puiul cu sos de lǎmâie şi cartofii cu rozmarin ai
lui Luc.
Pentru dulce, ochisem Cafe Wien din prima searǎ. Era destul de plin pentru
cǎ tocmai se întâmpla un concert cu interpreţi de operǎ, dar am avut noroc. Am
gǎsit o masǎ şi deşi nu mai aveau ştrudelul cu mere şi sos de vanilie dupǎ care
tânjeam, ne-am mulţumit cu un Sachertorte dupǎ reţeta vienezǎ şi un tort cu
cremǎ caramel dupǎ o reţetǎ localǎ. Ȋn atmosfera aceea, cu arii celebre curgând
pe lângǎ zidurile bisericii şi furişându-se pânǎ în cele mai ascunse cotloane, ne-am
simţit cel mai bine, a fost modul perfect de a ne lua rǎmas bun de la acest
oraş care ne-a primit atât de bine.
Si chiar asta am fǎcut :)
Etichete: Sibiu
