…şi când sunt
fericitǎ, zâmbesc un zâmbet laaaarg de se uitǎ lumea la mine şi mǎ crede-ntr-o
ureche. A, şi ţopǎi. Atâta pagubǎ! Dar pentru cǎ bloguleţul meu drag a fost
ales Blogul Lunii în ediţia dublǎ de vara asta din Good Food (mulţumesc!), consider cǎ
merit sǎ fac tot ce îmi vine. Pe aceastǎ cale, doresc sǎ le mulţumesc fetelor
de la Books Express cǎ m-au scos din negurile necunoaşterii; fiţi binecuvântate
şi sǎ vǎ aducǎ moşu’ tot ce vǎ doriţi.
Ei, şi cum
stǎteam eu şi torceam ca o mâţǎ mulţumitǎ de atenţia acordatǎ, dar cu burta
chiorǎind, şi gândind la ce bunǎtǎţi aş mânca acum cǎ-s la gazetǎ şi cǎ am (ne)voie
sǎ-mi fac nişte plǎceri, somonul afumat se tot infiltra printre imagini. Imagini
care nici ele nu erau fǎrǎ somon, de altfel.
Si somon fu. M-am
înarmat cu o cutie de cremǎ de brânzǎ pe care am deşertat-o într-un bol. Am învârtit-o puţin cu lingura sǎ ştie cine-i la butoane.
Peste ea am pus şi douǎ linguri pline de iaurt grecesc doar sǎ am iluzia cǎ e
puţin mai lejer, o lingurǎ de hrean – din cel de la Hamé, ǎla îmi place, ce
dacǎ e deja preparat?-, o jumǎtate de ceapǎ tǎiatǎ mic, nu foarte mic, s-o şi
simt, mǎrar, cam juma’ de legǎturǎ a intrat, şi atât. A, şi somon. 100 de grame
de somon afumat, tǎiat bucǎţele. Le-am ameţit pe toate uşurel în bol, am întins
pe o felie de pâine cu coaja crocantǎ şi aia a fost fericirea.
N-am uitat
desertul. Un croissant ca sǎ fie totul bine şi o smochinǎ tǎiatǎ în patru ca sǎ
prelungesc plǎcerea. Mulţumesc pentru atenţie. :)
