A
fost bun anul ǎsta, am învǎţat, m-am dezvǎţat, am persistat în încǎpǎţânǎri şi
obiceiuri proaste, am cunoscut oameni faini, am mâncat lucruri buuuuune, am
iubit, am citit şi-am scris. De Crǎciun, am stat cu tata şi pǎrinţii lui Luc la
masǎ, destul de în tihnǎ, fǎrǎ sǎ deschid calculatorul. Cu câteva zile înainte
împodobisem un brǎduţ frumos, ascultând colinde şi având sentimentul ǎla de
cald şi bine cum numai lucrurile fǎcute în doi ţi-l pot dǎrui. Un
scaun care nu mai e ocupat de zece ani îmi face Crǎciunurile triste şi zilele ciunge,
dar eu râd şi mǎ bucur. Lucrurile sunt aşa cum sunt. Am gǎtit puţin, mai ales
cǎ ambele seturi de pǎrinţi au adus porc gǎtit în toate felurile, salatǎ de bœuf
(fǎrǎ bœuf, bien sûr), icre, salatǎ de vinete, chec şi
cozonac. Aşa cǎ mi-am fǎcut douǎ damblale mai vechi, un pate de ciuperci cu
coniac (curând pe blog) şi salamul de biscuiţi cu rom, intens lǎudat de Mazi.
Mi-a plǎcut la nebunie şi vǎ somez cu
cǎldurǎ sǎ-l faceţi şi voi.
Am o mie de
dorinţe şi pentru anul viitor, dar ele vor trǎi doar între paginile noului meu
Moleskine- Micul Prinţ, adicǎ ǎsta de aici. Noaptea dintre ani ne va
gǎsi acasǎ pe amândoi, ca nişte huhurezi bǎrboşi, cu supǎ de ceapǎ (din „vina” lui Luc) pe masǎ, sorbind
din şampanie şi jonglând cu nişte bruschette şi cu pǎtrǎţele de ciocolatǎ cu
Cointreau. Ne place aşa, în doi, sǎ stǎm unde ne place şi cât ne place, sǎ
aprindem artificii, sǎ ieşim poate în zgomotul de petarde din IOR şi apoi sǎ ne
pupǎm şi sǎ dormim.
Revenind la
salamul de biscuiţi… Mai existǎ unul aici, dar ǎsta de acum le bate pe
toate pe care le-am mâncat vreodatǎ, este cel mai mândru dintre toate salamurile
de biscuiţi din lume. Fǎrǎ şagǎ!
Ȋntr-un bol, am
pus la mixat 200 de grame de unt cu 140 de grame de zahǎr. Am adǎugat apoi 4
ouǎ mari, pe rând, şi am amestecat totul bine. Apoi se încorporeazǎ 2 linguri de cacao şi 50 ml de rom. Romul se poate substitui
cu coniac sau whiskey, dupǎ plǎcerea fiecǎruia. Cum nu încercasem niciodatǎ
rom, l-am preferat de data asta.
La
foc mic, se pun 250 de grame de
ciocolatǎ neagrǎ la bain-marie şi se lasǎ sǎ se topeascǎ încet. Se amestecǎ din când în când, cǎzând în ispita de a gusta
din ciocolatǎ de fiecare datǎ. Oh, well! Se lasǎ ciocolata la rǎcit şi apoi se
adaugǎ peste amestecul de ou. Se încorporeazǎ apoi 200 de grame de biscuiţi rupţi cu mâna, 200 de grame de diferite tipuri de nuci (eu am pus nuci braziliene,
pecan şi caju) tocate şi 50 de grame de
merişoare tǎiate pe jumǎtate.
Se pune folie alimentarǎ pe blatul de lucru şi se aşazǎ compoziţia în
centru. Se ruleazǎ în formǎ de salam şi se lasǎ la rece peste noapte. Din
ingredientele folosite mie mi-au ieşit douǎ salamuri potrivite. Ȋnainte de
servire, se pudreazǎ cu zahǎr pudrǎ.
Vǎ urez un an
nou dulce, cu surprize şi bucurii cu duiumul, dragoste, sǎnǎtate şi pasiune în
tot ceea ce faceţi!
Etichete: salam de biscuiti
