O nouǎ provocare secretǎ, de data aceasta gǎzduitǎ de Kadia,
m-a gǎsit scotocind blogul lui Pansy în cǎutare de noi bunǎtǎţi. De la
ea am fǎcut şi sosul chimichurri, care mi-a plǎcut foarte mult şi eram
sigurǎ cǎ o sǎ gǎsesc şi acum ceva potrivit. Am cochetat cu nǎutul picant şi
raita şi, în cele din urmǎ, m-am oprit asupra acestei salate. De
ce? Pǎi, mai ales cǎ poate aşa mǎnânc şi eu pere. Pentru cǎ nu mǎnânc de
obicei. Nu mǎnânc eu struguri şi cireşe aproape deloc, şi astea-mi plac, d’apoi
pere…
Am pus o jumǎtate de pahar de linte roşie la
fiert în 2 pahare de apǎ, cu un morcov mic, 2 cǎţei de usturoi, o frunzǎ
de dafin şi câteva frunze de
pǎtrunjel. Am lǎsat la foc
mic pânǎ când lintea este fiartǎ. A mea s-a transformat aproape imediat în
pastǎ.
Am
înlǎturat morcovul, cǎţeii de usturoi, dafinul şi pǎtrunjelul şi peste linte am
pus un dressing din 3 linguri de ulei de
mǎsline, 2 linguriţe muştar de Dijon, sare şi piper. Am amestecat bine.
Se
taie o parǎ pe lungime, se dau
deoparte sâmburii şi se pun într-o tigaie unde s-a topit o felie de vreo 30 de grame de unt. Perele se presarǎ
cu 2 linguriţe de zahǎr brun. Se lasǎ
pe foc pânǎ ce se caramelizeazǎ uşor. Le-am tǎiat apoi în cuburi şi le-am pus
peste linte, împreunǎ cu bucǎţele din gorgonzola
cremoasǎ. Şi a fost bun.
Bon
app’!
Etichete: gorgonzola, linte, pere, provocarea secreta
