La
început a fost doar ideea unei petreceri tematice. Atunci cochetam cu altǎ
temǎ, una parcǎ şi mai specificǎ mie, şi care nici nu are nevoie de masǎ în
centru. Sau furculiţe :). Dar nu spun ce, e timp sǎ o fac şi pe ea sǎ se
întâmple. Si pe când mǎ chinuiam cu conceptul ei, mi-am dat seama cǎ ar fi mult
mai simplu o petrecere… cu brânzǎ. Ador brânza, de toate felurile în care
existǎ pe pǎmânt, includ cel puţin o porţie pe zi şi nu mǎ satur niciodatǎ de
ea. Acum, de exemplu, trec printr-o fazǎ care mǎ “obligǎ” sǎ-mi cumpǎr numai
caprǎ şi sǎ mǎ bucur de ea peste cartofi, humus, în salate, singurǎ, cu pâine
prǎjitǎ sau cu o felie de castravete…
Aşa
cǎ mi-am spus cǎ gestul natural ar fi sǎ mǎ mobilizez, sǎ aflu lucruri despre
cum se organizeazǎ un platou de
brânzeturi, ce vinuri se beau cu diferitele feluri de brânzǎ alese şi
sǎ-mi anunţ prietenii cǎ-i aştept sǎ ne
dezmǎţǎm împreunǎ la Cheese party.
Documentarea
a durat câteva zile, pentru cǎ dǎdeam constant peste informaţii care se
contraziceau, mai ales în privinţa brânzeturilor semi-dure şi care mǎ fǎceau sǎ
nu ştiu ce anume sǎ aleg. Pânǎ la urmǎ, am lǎsat
gustul pentru noutate sǎ predomine şi am ascultat mai mult de mine.
Am aflat cǎ un
platou corect ar trebui sǎ conţinǎ cele trei tipuri esenţiale de brânzǎ: de
vacǎ, de oaie şi de caprǎ, şi m-am conformat. Apoi, 3-5 soiuri sunt suficiente pentru
o masǎ de acest gen şi mi-am ajustat dorinţele (pentru cǎ la început fǎcusem o
listǎ de 8 feluri de brânzǎ). Am aflat ce vin se bea cu fiecare tip de brânzǎ
şi le-am cumpǎrat. Si mai jos vǎ spun cum a ieşit petrecerea la mine în casǎ.
Mai întâi am
luat în considerare numǎrul de persoane care urmau sǎ fie prezente. Noi am fost
6. Prin urmare, m-am gândit cǎ mi-ar
plǎcea sǎ existe 5 feluri de brânzǎ
care sǎ fie servite, cu texturi diferite. Am ales Brie (uşoarǎ- din lapte de vacǎ), brânzǎ proaspǎtǎ de caprǎ, Cheddar (semi-durǎ, din lapte de vacǎ), Pecorino (tare- din lapte de oaie) şi Roquefort (cu mucegai albastru- din
lapte de oaie).
Brânzeturile
trebuie scoase din frigider cu o orǎ
înainte de servire, deoarece aromele lor complexe ies mai bine la ivealǎ
când sunt la temperatura camerei. Eu le-am şi scos din ambalaje şi le-am lǎsat
sǎ respire în voie. Nu am avut un platou corespunzǎtor, mare, şi nici cuţite
speciale, aşa cǎ m-am descurcat cu ce am avut la îndemânǎ. Am aşezat o parte
din brânzeturi pe un platou de lemn, în
sensul acelor de ceasornic, lǎsând spaţiu între ele, iar în mijloc aşezând
struguri şi nuci. Gustul fin al
brânzei este potenţat de cel al nucilor
(eu am avut pecan), al perelor
şi strugurilor (roz şi albi) sau al
feliilor de baghetǎ lǎsate la cuptor
sǎ se rumeneascǎ. Cu merele e puţin mai delicat, pentru cǎ au o aciditate mare.
Eu am mai aflat şi cǎ brânza proaspǎtǎ de caprǎ merge de minune cu roşii uscate în ulei, este chiar
delicioasǎ combinaţia, iar peste Roquefort am turnat o picǎturǎ de miere pentru un gust încǎ şi mai bun.
Ȋn ceea ce priveşte vinul, pentru primele douǎ tipuri de brânzǎ, Brie-ul şi
chèvre, am bǎut un vin alb- Riesling
sec, care mi-a plǎcut mult. Pentru celelalte feluri, am deschis un vin
roşu- Pinot Noir demi-sec, care deşi
pǎrea cǎ se potriveşte cu acele arome
şi texturi, eu l-am gǎsit tare şi ameţitor.
Pe masǎ am aşezat etichete în dreptul fiecǎrei brânze, ca sǎ nu existe
nicio îndoialǎ asupra a ceea ce urmeazǎ a fi testat :), iar la început, le-am
înmânat omuleţilor mei un cartonaş, îndemnându-i sǎ-şi exprime laudele sau criticile,
dând note de la 1 la 5 brânzeturilor. Aşa cum mǎ aşteptam, Cheddar-ul a
câştigat cu 23.7 puncte, urmat îndeaproape de Brie şi Roquefort. Pentru mine,
Pecorino a fost brânza cu totul nouǎ de pe masǎ şi mi-a plǎcut mult, deşi nu de
la prima degustare.
Dacǎ altǎdatǎ aş face lucrurile diferit? Probabil cǎ n-aş mai fi atât de cheese nazi, m-aş relaxa un pic şi nu mi-aş
mai chinui prietenii sǎ respecte neapǎrat
ordinea de servire a lor, de la cele mai uşoare la cele mai puternice; n-aş
mai pune toate paharele pe masǎ de la început, aşa cum se vede în
fotografii :); mi-aş cumpǎra cuţit special de brânzǎ, OK, trei dacǎ se
poate :)).
Dupǎ acest dezmǎţ culinar, noi ne-am îndeletnicit cu un Turn înclinat, un
Jungle speed, puţin Dobble şi un joc de whist. Pe
masǎ s-au mai întâmplat un guacamole, nişte crackers şi fistic, plus prǎjituri
de la Agapitos. Ce e bine e cǎ,
deşi am resturi de brânzǎ de la petrecere, am o idee clarǎ despre ce o sǎ se
întâmple cu ele, aşa cǎ fiţi pe fazǎ! :)
PS. Şi pentru cǎ asearǎ a apǎrut o întrebare, m-am documentat şi am aflat
cǎ dupǎ ce cǎ ne-au dat minunea de Gruyère, elveţienii ne-au dat şi fondue-ul
şi raclette. Diferenţa dintre cele douǎ sunǎ cam aşa: fondue-ul se serveşte dintr-un vas special, caquelon, care a stat pe un cuptor portabil pânǎ ce brânza s-a
topit, şi se mǎnâncǎ întingând cu pâine în ea, cu ajutorul unor furculiţe
speciale. Caquelon-ul este frecat cu usturoi şi peste brânzǎ se adaugǎ şi vin,
de exemplu, şi amidon. Se amestecǎ încontinuu, pǎstrându-se o temperaturǎ
constantǎ, dar nu atât de fierbinte încât sǎ se ardǎ. Raclette este şi un tip de brânzǎ şi un fel de a gǎti brânza. Are
nevoie de un grill special, echipat cu tǎviţe numite coupelles, care se folosesc la încǎlzirea şi topirea feliilor de
brânzǎ. Apoi brânza este aşezatǎ peste cartofi fierţi sau mezeluri ca bacon,
şuncǎ sau terinǎ.
Etichete: branza, party, petrecere