Laissez les bons temps rouler!
“The meal is the essential act of
life. It is the habitual ceremony, the long record of marriage, the school for behavior,
the prelude to love. Among all peoples and in all time, every significant event
in life- be it wedding, triumph, or birth- is marked by a meal or the sharing
of food or drink. The meal is the emblem of civilization. What would one know
of life as it should be lived or nights as they should be spent apart from meals?”
Scrisǎ de doi bons
viveurs a cǎror pasiune este aceea de a organiza mese memorabile pentru prieteni şi cunoştinţe, Life is Meals m-a fascinat încǎ de
când am citit o recenzie la David Lebovitz. Nu ştiu dacǎ şi voi cunoaşteţi
momentele alea când de-abia ai primit o carte, nu ştii mai nimic despre ea, o rǎsfoieşti cumva absent şi o pui la loc doar ca s-o regǎseşti
mai târziu, sǎ citeşti câteva paragrafe şi sǎ zâmbeşti. Pentru cǎ ştii c-ai dat
de o carte bunǎ. Când îi dai târcoale, o chemi la întâlnire pe canapea, ca
sǎ mai sorbi puţin din cuvintele-i ademenitoare… Cred cǎ se numeşte dragoste-la-prima-vedere şi ce îi este
specific este cǎ amâni s-o reiei şi s-o termini.
Numele celor doi autori, James şi Kay Salter pot sǎ nu ne
spunǎ nimic. El a primit premiul PEN/Faulkner pentru un roman, ea a scris
pentru New York Times, între altele. Scrisǎ la patru mâini, Life is Meals este cartea pe care orice
iubitor de mâncare bunǎ ar trebui s-o aibǎ în bibliotecǎ, un amalgam rafinat de
pastile erudite despre tot ce ai vrut sǎ ştii vreodatǎ despre mǎsline, caviar,
vin, Bunuel, viaţa de apoi la egipteni, cuţite, etichetǎ, cine în singurǎtate,
ghidul Michelin, daiquiri, ciuperci otrǎvitoare şi alte încǎ 354 de lucruri.
Cartea este construitǎ cu cate un entry pentru fiecare zi a anului, care pot fi citite aleatoriu, dar
şi aplicat, una dupǎ alta - varianta pentru care am optat eu, ca sǎ pot savura
fiecare poveste pe îndelete. Ilustraţiile
frumoase si sugestive, realizate de Fabrice Moireau, dau un plus de
farmec naraţiunii şi complimenteazǎ tonul scrierii. Acum, dupǎ ce am
terminat-o, mǎ aştept sǎ tot revin la ea şi la informaţiile preţioase pe care
le oferǎ.
Aflǎm o mulţime de lucruri despre orice are cât de puţinǎ legǎturǎ cu
domeniul culinar: o istorie a furculiţei, originea numelui Cordon Bleu; anecdote
despre autori, regi şi oameni de stat şi apetiturile lor colosale; ni se dau sfaturi
cu privire la organizarea unei cine, cum plasǎm inteligent invitaţii pentru ca
cel puţin o conversaţie spumoasǎ sǎ facǎ masa memorabilǎ. Când, ocazional, cei doi împǎrtǎşesc
câte o reţetǎ (spaghetti alla carbonara, polpettone alla toscana, plǎcintǎ cu
caviar etc), aceasta a fost deja testatǎ cu succes de ei sau de un prieten drag.
Nu lipsesc amǎnuntele picante despre scriitori sau
personalitǎţi din lumea culturalǎ, oameni cu apetituri fantastice şi pentru viaţǎ,
şi pentru hranǎ: ultimul lucru pe care
Molière a vrut sǎ-l mǎnânce înainte de a muri a fost parmezanul, refuzând cu
încǎpǎţânare supa; aşezarea deserturilor
pe un cǎrucior se pare cǎ îşi are originea în Italia, unde adolescentele erau
astfel convinse sǎ rǎmânǎ la masǎ în timpul cinelor familiale; reţetele lui
Rossini rivalizau cu muzica lui superbǎ şi conţineau în special douǎ ingrediente:
foie gras şi trufe; la naşterea fiului lor, cei doi autori i-au înmuiat buzele
într-un vin Château Latour pentru cǎ citiserǎ odatǎ cǎ regii nou-nǎscuţi ai
Franţei “pǎţeau” acelaşi lucru ca sǎ nu uite gustul; nu se uitǎ meniul de pe
Titanic, dar şi cina luatǎ de Oblonski cu Levin la începutul romanului Anna Karenina.
Avem parte şi de informaţii insolite: mielul este menţionat de
45 de ori în Biblie, mai mult decât orice altǎ creaturǎ; Balzac putea mânca la
o singurǎ masǎ 100 de stridii, 10 cotlete de viţel, o raţǎ, o solǎ, dar şi
desert şi fructe; în Vechiul Egipt, noii însurǎţei treceau printr-o perioadǎ de
probǎ de un an; ţinând cont cǎ ar fi petrecut mai mult timp la masǎ decât în
pat, aici s-ar fi vǎzut cel mai bine compatibilitatea dintre cei doi.
Ȋmi dau seama cǎ tot ce v-am dezvǎluit mai sus poate pǎrea
mult, dar este, de fapt, doar o infimǎ parte din ceea ce puteţi citi în aceastǎ
carte delicioasǎ. Ce mi-a plǎcut cel mai mult mie, în afarǎ de informaţie (eu
sunt avidǎ de lucruri noi, îmi place sǎ îmi actualizez mereu baza de date :)
), este cǎ aceasta provine din domeniile cele mai diverse: avem istorie, literaturǎ,
politicǎ, muzicǎ, filosofie şi toate au legǎtura lor specialǎ cu hrana, cu
mesele copioase, evenimente notabile se petrec şi la prânz sau cinǎ, prietenii
se fac sau se desfac, ziceri simpatice despre mâncare îi transformǎ pe regi,
scriitori sau politicieni în oameni şi mai agreabili decât am fi bǎnuit cǎ
sunt.
Apoi, e greu sǎ nu-ţi devinǎ dragi cei doi oameni care au
scris cartea asta: James şi Kay Salter au început sǎ gǎteascǎ împreunǎ într-o
bucǎtǎrie micǎ, au un caiet cu reţete scrise de mânǎ care mai conţine şi
detalii despre preparatele servite, cine a fost prezent la cinǎ, cum au fost
aşezaţi oamenii la masǎ, ce s-a bǎut, ce lucruri interesante s-au spus. Amintirile
lor: primul mic-dejun luat împreunǎ, un poem închinat Brie-ului, un prânz în Toscana
dupǎ mers prin soare, un vin bun, toate sunt armonios inserate şi au reuşit
sǎ-mi stârneascǎ admiraţia pentru acest cuplu care a reuşit sǎ-şi fǎureascǎ o
viaţǎ bunǎ şi tihnitǎ.
Mai spun şi cǎ Life is Meals mi-a dat poftǎ sǎ citesc Memoriile lui Casanova, Taste de Roald Dahl, orice de A.J. Liebling,
sau cǎ m-a fǎcut sǎ caut My Dinner with
Andre sau The Big Chill pe IMDB.
He may live without books – what is
knowledge but grieving?
He may live without hope - what is
hope but deceiving?
He may live without love – what is
passion but pining?
But where is the man that can live
without dining?
Life of Meals se gǎseşte pe Books-Express
şi meritǎ fiecare bǎnuţ. Ȋn locul sticlei de vin, aceastǎ bijuterie de carte ar
fi un cadou mult mai inspirat când mergeţi la o petrecere. Ca orice masǎ bunǎ,
şi ea trebuie împǎrţitǎ cu ceilalţi.
Etichete: Carti, recenzii
