Luc:
Ştii ce trebuie sǎ faci ca sǎ nu mai plângi când tai ceapǎ?
Eu:
A?
Luc:
Sǎ nu te mai ataşezi emoţional.
Aşa
a început ziua de gǎtit împreunǎ. Nu facem asta foarte des, deşi eu mi-aş dori,
mai ales cǎ al meu iubit are mereu lucruri simpatice de spus şi nici faptul cǎ
dǎm unul peste altul din când în când nu-mi displace. Ba dimpotrivǎ! “Aaa, ia
uite, scuzǎ-mǎ cǎ te-am cǎlcat, nu mǎ pupi şi pe mine acum cǎ suntem aşa
aproape unul de altul?” Altfel, nu sunt cea mai bossy persoanǎ şi-mi vine greu sǎ îi zic “fǎ aia, fǎ ailaltǎ”, dar
el e atât de serviabil şi de hotǎrât sǎ mǎ ajute, încât scap “poruncile” cu
mǎrinimie.
Reţeta asta n-are nimic special, mi-era doar poftǎ de paste. Am gǎsit
zilele trecute la Mega o drǎcie de legumǎ nouǎ pentru mine, n-am auzit de ea
pânǎ acum, salsifis îi zice, pe
pungǎ scrie cǎ seamǎnǎ la gust cu anghinarea, îi cred pe cuvânt, eu n-am gustat
din asta decât din borcan... Am gustat-o cum am curǎţat-o şi e lipicioasǎ tare,
poate ar fi nimerite nişte mǎnuşi pentu urmǎtoarea tranşǎ. Are gust bun proaspǎtǎ, în paste nu m-a impresionat cu
nimic. E bogatǎ în minerale şi vitamine, conţine puţine calorii şi e sursǎ de
fibre. Preţul pare şi el bun.
Am
fiert pastele conform instrucţiunilor, pânǎ ce ajung sǎ fie al dente.
Ȋntr-o
tigaie, se pun la cǎlit 4
cǎţei de usturoi şi 5-6 şalote, feliate subţire. Dupǎ câteva minute, se adaugǎ
şi salsifisul, tǎiat bucǎţele.
Aveam sosul de roşii deja preparat, din passata cu condimente italiene,
piri piri şi puţinǎ sare. Am transferat
pastele într-un vas de yenna, am pus deasupra usturoiul, ceapa şi salsifisul cǎlite
şi am ras vreo 200 de grame de brânzǎ de caprǎ deasupra. Am turnat sosul de roşii şi am amestecat totul bine. La
sfârşit, am ras şi nişte caşcaval. Se lasǎ la cuptorul încins la 180 de grade
cam 20 de minute, pânǎ ce se topeşte caşcavalul.
Cu vin roşu de la ţarǎ şi primul episod din Cosmos ce sǎ nu fie bun?
:)
Etichete: paste