Se iau doi
omuleţi cu dureri puternice de cap (afarǎ trebuie sǎ plouǎ vârtos). Pe unul îl
lǎsǎm sǎ decojeascǎ nişte usturoi, cam 8 cǎţei, îi punem în braţe mojarul şi îi
zicem sǎ îi nimiceascǎ acolo. Celǎlalt omuleţ se îndeletniceşte, în timpul
ǎsta, cu nişte vase rǎmase din ziua precedentǎ şi apoi cu executarea unui sos
din ulei de mǎsline, sare, rozmarin proaspǎt şi la sfârşit, usturoiul bǎtut
bine de primul omuleţ. Cantitǎţi, nu prea, le plesneşte capul amândurora, fiţi
mizericordioşi!
Spǎlǎm apoi nişte
cartofi noi, bine-bine, îi tamponǎm cu hârtie absorbantǎ, îi tǎiem şi îi punem
într-un vas de yenna uns cu unt. Untul e divin, mai pune puţin! Pe deasupra
turnǎm sosul cu usturoi. Lǎsǎm la cuptor cam o orǎ, pânǎ se pǎtrund bine. La un
moment dat, unul dintre omuleţi va zice: “A început sǎ miroasǎ drǎguţ!” Atunci
e semn cǎ trebuie verificaţi cartofii. Ȋi mâncǎm calzi cu o lingurǎ mare de
iaurt grecesc presǎrat cu piri-piri.
Lângǎ, un
smoothie. Cu 2 banane, 2 mâini de spanac, nişte lapte şi iaurt grecesc. Se pune
şi miere, dacǎ mai poftiţi, mie mi s-a pǎrut foarte dulce şi aşa. Gheaţa e opţionalǎ. Se pun toate în blender, se apasǎ pe
buton, se lasǎ pânǎ devine totul verrrrde.
A fost bun, a fost foarte bun prânzul ǎsta şi asta datoritǎ provocǎrii secrete, organizatǎ luna aceasta de Monica care mi-a dat la rǎsfoit
blogul Mihaelei de unde m-am înfruptat din douǎ reţete: asta şi asta. :)
Etichete: banane, cartofi, smoothie, spanac, usturoi