Mansarda cu bunatati: 11 lucruri faine în Sibiu

A fost o plecare rapidǎ, improvizatǎ. Doi prieteni ne-au zis “hai” şi am zis da cu toatǎ inima. Ne-am îndrǎgostit de Sibiu încǎ de anul trecut (am povestit despre el aici şi aici) şi gândul revederii ne-a pus pe ace. Acum aveam şi un motiv în plus: FITS. Evident cǎ mai toate piesele erau sold-out, dar am intrat la ce era gratis şi ne-am zgâit la spectacolele stradale. Si am descoperit şi locuri noi. Despre ele e vorba mai jos:

Mansarda din Sebeşu de Jos. Ȋn prima searǎ, am dormit într-o mansardǎ, la vreo 20 de km de oraş. A fost cel mai bun somn, chit cǎ tavanul era gazdǎ ocazionalǎ pentru un pârş. Sau cel puţin aşa ne-au spus omuleţii de acolo; noi am adormit cum am pus capul pe pernǎ.

Mirazozo. Amenajat în Piaţa Micǎ, Luminarium Mirazozo a fost o explozie de culoare, un labirint unde lumina intensǎ şi diversǎ îţi putea induce o stare psihedelicǎ. Plus cǎ atunci când ne aşezam, toate încheieturile acestui orǎşel gonflabil pǎreau sǎ respire. A fost extrem de cald, dar voluntarii mai treceau uneori printre noi şi ne stropeau cu apǎ. Aici e bine sǎ adaug cǎ mi s-a pǎrut, chiar şi de departe, cǎ totul e bine organizat şi am rǎmas încǎ o datǎ impresionatǎ de cât de mişto sunt sibienii. Chapeau!

Pe întuneric. O piesǎ de teatru, tot gratuitǎ, din Piaţa Mare. Polonezi mulţi şi mişto, prinşi cu toatǎ fiinţa de ceea ce fǎceau, ne-au pus, timp de o orǎ, într-o stare vecinǎ cu disperarea. Au dat dovadǎ şi de forţǎ fizicǎ, nu numai psihicǎ, ne-au trecut printr-o gamǎ largǎ de emoţii şi am plecat hipnotizaţi. Am recunoscut de la început scene din Eseu despre orbire, deşi nu-mi mai aminteam din carte decât o imagine de ansamblu.

Duminicǎ am dat o fugǎ şi pânǎ la “mare”. Ocna Sibiului înseamnǎ peste 10 lacuri cu apǎ sǎratǎ şi foarte sǎratǎ, adicǎ pânǎ la 310 g/l. Deşi nu sunt fan al statului la soare şi nici nu ştiu sǎ înot, a fost o experienţǎ interesantǎ. Practic, nu trebuie sǎ ştii sǎ înoţi cǎci sarea te ţine mereu la suprafaţǎ, dar noi am fost la Lacul fǎrǎ Fund şi numele îi face cinste: cum treci de scǎri nu mai simţi nimic sub picioare. Mi-a fost fricǎ destulǎ, dar Luc a stat mereu lângǎ mine. Sarea se simte imediat, aşa cǎ amatorilor le recomand sǎ fie prudenţi :). Am citit cǎ Lacul fǎrǎ Fund a fost declarat monument al naturii şi cǎ are şi cel mai puternic efect de heliotermie. E şi nǎmol sapropelic acolo, bun pentru afecţiuni reumatismale şi nu numai, pe care l-am încercat şi noi. Duşuri existǎ, cele calde sunt cu platǎ, iar cele reci sunt uber reci. Preţul de intrare este de 15 lei/adult.

O casǎ pe lângǎ care, probabil, am mai trecut, dar n-am remarcat-o pânǎ acum. Este forma cea mai veche de locuit din oraşul istoric şi dateazǎ din secolul XIV-lea. Pe strada Avram Iancu.

Zidul de langa Teatru, de Dan Perjovschi & Friends

Atmosfera câmpeneascǎ în Sebesu de Jos

Ȋn ultima zi ne-am întors în Sebeşu de Jos şi am prins Hora de la Rusca cu ocazia Rusaliilor.

Umor transilvǎnean

Vǎzute prin oraş

Am descoperit şi douǎ locuri faine de luat masa, e mare lucru când te însoţeşte un localnic… :)

Music Pub în Piata Micǎ, unde ne-am adǎpostit de ploaie şi ne-am cinstit cu pizza delicioasǎ, în timp ce ne uitam la meciul de tenis dintre Simona Halep şi Maria Sharapova.

Mojo, cum mergi pe pietonalǎ spre Piaţa Mare, ultima stradǎ la stânga. Fain înǎuntru, cu tot felul de detalii ingenioase, iar mâncarea a fost şi ea bunǎ, deşi destul de scumpǎ. Noi ne-am luat douǎ sandvişuri: unul grecesc şi unul cu şuncǎ, parcǎ, o ciocolatǎ caldǎ şi o cafea-ursuleţ :), plus prǎjiturǎ.