M-am
îndrǎgostit, oameni buni! Iremediabil şi fǎrǎ sǎ vreau sǎ-mi tǎinuiesc amorul.
Ba, din contrǎ, îmi vine sǎ-l strig în toate cele patru zǎri, sǎ afle toatǎ
omenirea şi sǎ preţuiascǎ toamna şi toate roadele ei, în cazul de faţǎ, dovlecii
şi dulceaţa lor! N-am mâncat niciodatǎ supǎ din asta, aşa cǎ visez la ea de
când a început sǎ cadǎ prima frunzǎ din copac… Mi-am
luat la un moment dat un dovleac de la Mega, da’ n-a fost mare chestie de capul
lui, ce bine cǎ nu l-am folosit pentru supǎ…
Alaltǎieri mǎ
plimbam dupǎ legume prin Obor şi i-am vǎzut la o tanti şi mi-am luat şi eu doi.
Cam de un kil fiecare, nu mai mult… Si pe unul din ei l-am transformat ieri în
supǎ-cremǎ.
Am tǎiat dovleacul meu de un kilogram pe lung şi
l-am pus la cuptorul încins la 180 de grade C cam o orǎ. Când încep aromele sǎ
se rǎspândeascǎ peste tot prin casǎ, mergeţi de-l încercaţi. Dacǎ intrǎ
furculiţa fǎrǎ mare împotrivire e gata.
Ȋn ǎst’ timp am
pus douǎ cubuleţe de legume în cam doi litri de apǎ şi le-am lǎsat sǎ-şi facǎ
mendrele. Iese o supǎ de
legume gustoasǎ. (Eu folosesc numai cubuleţe de la dm, sunt bune).
Când dovleacul era aproape gata, am pus o oalǎ pe foc mic şi în ea cam 70-80 de grame de unt pe care l-am
lǎsat sǎ se topeascǎ. Am mǎrunţit o
ceapǎ albǎ mare şi am tǎiat cubuleţe un
cartof potrivit şi l-am pus peste untul topit, alǎturi de 1 ½ lingurǎ de seminţe de coriandru (în
caz cǎ nu vǎ place prea tare aroma lui, micşoraţi cantitatea, dar nu-l omiteţi,
dǎ supei un parfum subtil şi un gust bogat, plin). Deasupra
am turnat cei doi litri de supǎ de legume.
Am scos cele
douǎ jumǎtǎţi de dovleac din cuptor şi le-am scobit cu o lingurǎ. Am micşorat
cantitatea ciugulind destul de mult din el, dar nu e vina mea, eu sunt doar un
om cu slǎbiciuni. Şi dovleacul
nu e nici el inocent în toatǎ povestea asta…
Dovleacul
astfel scobit l-am pus direct în supǎ. Am lǎsat la foc
potrivit pânǎ ce s-a înmuiat cartoful.
Apoi, pentru cǎ
nu posed un blender vertical, am transferat supa în blenderul meu normal. A
fost nevoie de trei runde ca sǎ blitzuiesc toatǎ cantitatea. Am şi strecurat-o
dupǎ asta, dar n-am adǎugat nici sare, nici piper şi nici smântânǎ, deşi se
pare cǎ aşa se face. Mie mi s-a pǎrut perfect aşa cum era. Am pus nişte seminţe
de dovleac şi am mâncat gol, crutoanele le fac pentru a doua porţie.
A urcat sus în top supa asta şi mai cǎ-mi vine sǎ detronez minestrone-ul
şi sǎ pun dovleacul în loc. Pânǎ una-alta, îmi promit doar sǎ o mai fac, este
excelentǎ.
Bon app’!
Etichete: dovleac, supe si ciorbe