Încerc să scriu ceva
despre plăcinta asta în timp ce mă înfrupt dintr-o felie generoasă încă destul
de caldă. N-am mai făcut o tartă din asta de peste trei ani şi n-am nicio scuză
sau vreo justificare cât de cât pentru că de plăcut îmi place la nebunie. Poate
pentru că bucătăria mea vede rar fructe. Poate… Ei, dar eu reacţionez foarte
bine când mi-e poftă de ceva, şi azi dimineaţă chiar mi-era, aveam şi merele,
şi după ce am rezolvat chestii mai stringente, m-am autoexilat în bucătărie.
Am făcut mai întâi
aluatul din 400 grame de făină, pus
în vasul robotului cu 200 grame de unt rece
şi 1 linguriţă de zahăr, am blitzuit
şi am lăsat până ce compoziţia a devenit nisipoasă şi apoi am adăugat 2 ouă. Am blitzuit încă un pic, am scos
aluatul deja preparat, l-am împărţit în două bile egale pe care le-am înfăşurat
în folie alimentară şi le-am dat la frigider.
Am curăţat apoi 7 mere potrivite de coajă, le-am
îndepărtat căsuţa şi sâmburii din ea şi le-am tăiat în cubuleţe. Le-am presărat
cu 2 linguri de zahăr brun şi 2 linguri de amidon şi le-am lăsat la
foc mic vreo 15 minute. Am dat tigaia deoparte, am adăugat 3-4 linguriţe pline de scorţişoară (da, îmi place mult scorţişoara :)
) şi un vârf de nucşoară şi am
amestecat bine. Am lăsat compoziţia la răcit.
Am dat drumul la cuptor
la 180 de grade C.
Am scos una dintre
bilele de aluat din frigider, am întins-o cu sucitorul pe masa înfăinată şi am
transferat-o într-o tavă rotundă. Am prins aluatul bine de margini. Peste aluat
am turnat compoziţia cu mere. Am scos de la frigider şi cealaltă bilă de aluat,
am întins-o, am feliat-o şi am făcut un grătar de pus pe deasupra plăcintei. Am
uns grătarul cu un gălbenuş bătut. Am
dat la cuptor pentru 40 de minute.
E mai bună caldă parcă
şi poate c-ar merge cu îngheţată de vanilie, aşa cred. Am încercat cu frişcă,
dar cum nu sunt fană, nu m-a impresionat prea tare. Simplă, e delicioasă!
Bon app’!
Etichete: mere, placinte, scortisoara
