Cu prăjituricile astea,
făcute faimoase de Proust, am fantezii încă din liceu când am citit ca vrăjită
primul volum din “În căutarea timpului pierdut”. Nu-mi venea să cred că pot să
citesc aşa uşor în franceză şi că stilul acestui franţuz excentric nu mă sperie
defel. Citeam şi mă înfruptam şi eu, doar imaginar, din madlene. Ei, de atunci
n-au trecut decât vreo 15 ani şi nu e atât de mult, eu cred că lucrurile se
întâmplă mereu la momentul potrivit :).
Madlenele astea le-am
făcut cu migdale pentru că nu mă pot sătura de aroma asta deloc şi e bineeeee
de tot! Şi jur că mi-au ieşit fantastic de bune, crocante pe margine şi pufoase
în interior, acompaniamentul perfect pentru vremea de afară, muzica faină de la
radiocafe.ro şi ceaiul meu cu migdale glasate.
Se încălzeşte cuptorul
la 180 de grade C.
Într-un bol se pun 2 ouă cu 120 de grame de zahăr pudră şi se mixează.
Deasupra adăugăm 130 de grame de făină, 1 ½ linguriţă de
praf de copt, 50 de grame de migdale măcinate, 2 linguriţe de esenţă de migdale
şi încă 2 ouă. Se amestecă totul
bine.
Într-o crăticioară se
topeşte unt, cam 180 de grame, şi
după ce se răcoreşte puţin, se pune peste amestecul cu ou. Se adaugă 3 linguri de lapte şi se amestecă până
la încorporare.
Se ung formele de
madlene cu puţin unt topit şi se umplu, cam 3/4 din fiecare formă. Se lasă la
cuptor timp de 12-15 minute până ce devin aurii.
Se lasă la răcit şi se
servesc presărate cu zahăr pudră.
Bon app’!
