Pentru c-am început iar
să mă trezesc în timpul nopţii şi, evident, să nu adorm la loc imediat, zilele
mele par cumva mai lungi. Nu e prima dată când mi se întâmplă şi, ca şi acum
câteva luni, dau vina pe capricioasa doamnă Vreme. De exemplu, azi m-am trezit
pe la 4 şi n-am ştiut ce să fac cu mine decât să mă amărăsc şi să mă foiesc că
nu pot dormi. Cumva, somnul a venit şi m-am mai trezit o dată la 7. Am visat un
pic cu ochii deschişi, am spălat nişte vase, am fost în parc pentru o tură – aş
fi făcut mai multe dacă nu-mi biciuia vântul obrajii - , am scris despre un
lucru important pentru mine, am mai visat un pic, am citit, m-am uitat la o
conferinţă TED.
Nu e mereu aşa simpatic,
să nu mă înţelegeţi greşit. Dar când se-ntâmplă, savurez totul, prind clipa de
picior şi mi-o cos în suflet. Iar acum, pentru că îmi pare c-am făcut lucruri
importante (:P), am simţit nevoia de un mic răsfăţ.
Am pus cam două linguri de chia într-un pahar cu lapte (nu plin) şi am
aşteptat puţin. După ce a trecut “puţinul”, am început să amestec viguros, până
ce seminţele de chia se măresc şi compoziţia se îngroaşă.
Aveam o cutie mică de afine şi pe jumătate din ele le-am pus
într-o crăticioară cu puţină apă şi cu un
plic de zahăr vanilat Bourbon. Le-am lăsat până s-a evaporat apa şi s-a
transformat într-un fel de dulceaţă. Şi am asamblat dulcele.
Într-un pahar am turnat
jumătate din budinca de chia, pe deasupra am pus “dulceaţa” de afine, am
acoperit cu restul de chia şi am ornat cu afine proaspete şi fulgi de migdale. Bun, cu texturi
diferite şi potrivit de dulce.
Etichete: afine, chia
