Ceainăria
Infinitea nu e doar un loc incredibil de frumos. Este şi un
loc care te atrage delicat în mrejele lui; nu-i poţi nega defel farmecul, el e cu
siguranţă acolo, e palpabil, e real. Te consumă cu frumuseţea lui şi, în
acelaşi timp, te energizează. Şi asta pentru că oriunde te uiţi, emană grijă şi
o atenţie rară pentru detaliu.
Nu e prima dată când
ajung la Infinitea. Ador Cotrocenii, mi-e drag să mă pierd pe străzile lui
adormite, în special în zilele de week-end, să mă uit la casele vechi şi să îmbrăţişez
în gând copacii seculari. Mă mai imaginez eu şi locuind în câte una (sau mai
multe) din casele acelea chipeşe, dar asta e altă poveste. :)
De
câte ori am intrat în ceainăria asta magică, am avut mereu aceeaşi senzaţie de
sofisticat. Ştiţi cum unii oameni se simt sofisticaţi când
beau whiskey sau când fumează un trabuc teribil de scump, ei bine, eu mă simt
sofisticată când merg la Infinitea… Dau mereu “vina” pe atmosfera boemă, infuzia de verde, culoarea aceea intensă de turcoaz a
meselor şi scaunelor din fier forjat, tablourile cu ceainice sau jazz-ul molcom
care se potriveşte grădinii şi accesoriilor ei ca o mănuşă. În plus, nu mai pot
de dragul ceainicelor, ceştilor şi linguriţelor de acolo, iar farfuriile de
desert sunt absolut înnebunitoare.
În interior, Ceainăria Infinitea pare desprinsă dintr-un film de epocă: romantic, în penumbră, prilej
de şoapte, priviri lungi şi sărutări asemenea. Acolo, îmi imaginez întotdeauna
doamne cu mănuşi albe şi lungi sau taioare Belle Époque,
deşi camerele sunt, de fapt, în stil eclectic, cu elegante accente clasice.
Împreună cu o prietenă,
am trecut pragul ceainăriei într-o duminică, aproape de ora deschiderii, şi am
găsit-o zumzăind de lume chiar şi pe căldura aceea sufocantă. Atmosfera te acaparează
imediat, aşa că două ore au trecut pe nesimţite, cu noi fotografiind, vorbind
sau sorbind tacticos din ceai sau limonadă. Printre discuţii şi sorbituri, ne-am
amuzat trăgând pe rând dintr-un pachet de cărţi cu citate motivaţionale din
Louise Hay, nu din cale afară de bine traduse, dar foarte frumos ilustrate.
Infinitea e bine
echipată şi la capitolul bunătăţi: eu mi-am luat un rooibos Gingerbread Biscuit
Orange (12 lei), delicios - cu arome de migdale, fistic, coriandru şi boabe de
piper roz – şi care a venit însoţit şi de un mini-biscotto fraged pe care l-am
înmuiat cu mare plăcere în ceai. Pe lângă asta, am comandat şi un cheesecake cu
dulceaţă de cireşe (16 lei), nu foarte dulce, deci perfect, pe care l-am savurat
încet, bucurându-mă de fiecare linguriţă.
Alma a vrut ceva rece
şi s-a concentrat pe o limonadă Infinitea (18 lei) cu rodie, iar la desert a
năvălit asupra unui mousse cu ciocolată belgiană (17 lei), adică, da, o chestie
decadentă cu lipici mare la papile şi care trebuie neapărat încercată.
Infinitea e, întâi de
toate, o experienţă senzorială. Face bine la suflet, iar odată cu ceaiul, bei o
mulţime de alte lucruri, e porţia de bun şi frumos de care ai nevoie. Îmi plac
poveştile pe care le spune ceainăria aceasta prin toate detaliile sale şi e o bucurie imensă
atunci când îi trec pragul. Până data viitoare, Infinitea! :)
Ceainăria Infinitea se află pe strada Doctor Grigore Romniceanu, nr. 7 (cartier Cotroceni)
Tu ai fost la Ceainăria
Infinitea? Cum ţi s-a părut?
Etichete: ceainaria Infinitea, Infinitea, recenzii ceainarii
