V-am mai spus cât de
devreme mă trezesc eu când afară începe să fie năduşeală. Azi dimineaţă, de
exemplu, la 5.10, mă uitam cu jind la Luc care dormea cel mai dulce somn şi
mârâiam în sinea mea de invidie. Da, sunt matinală, dar come ooooon! mai vreau
să dorm un piiiiiic, măcar un piiiiiic. Mi-am făcut tura de mers prin parc (de
când e aşa cald nu pot mai mult de una) şi m-am întors acasă sleită (la
6.20!!!) şi-am decis că o să lucrez. Ba vezi să nu! Am stat la calculator, i-am
făcut de câteva ori farmece foii albe din faţa mea, m-am mutat pe canapea, am
încercat să aţipesc, nimic. Zilch, nada! Şi nu-mi place să stau degeaba, aşa că
mi-am spus că 20 de minute de terapie o să mă remonteze imediat, numai că Luc
îmi spălase toate vasele din chiuvetă cu o seară înainte. M-am lamentat ca o
domnişoară de pension, am vrut din nou să adorm pe canapea, dar zeii somnului
erau beţi şi sforăiau cine ştie pe unde, aşa că nu mi-a rămas decât să decid că
azi ne franţuzim.
Tot am auzit zilele
astea vorbindu-se de ceapă caramelizată. Şi în mine încep bocăniturile, fire
sensibile sunt atinse şi gata pofta!
Aşa c-am pus la cale
acest mic răsfăţ:
Am feliat subţire 2 cepe galbene mari şi le-am pus în
unt. Cred că am avut până în 100 grame
de unt. Le-am lăsat să asude acolo, le-am mai întors din când în când şi
atunci când au început să prindă culoare şi să mă alarmez că tot ciugulesc din
ele, le-am luat de pe foc. A durat în jur de 30 de minute totul, n-am avut
răbdare de mai mult. Plus că, aţi văzut, nu e deloc prietenos afară.
Am avut 2 baghete, una mai mare şi una mai
mică, şi le-am secţionat pe fiecare pe lungime. Am uns apoi fiecare felie cu un
amestec de ulei de măsline şi ierburi de Provence, încălzit puţin în
prealabil în cuptorul cu microunde.
Am pus ceapa
caramelizată deasupra şi în mijloc am făcut loc unei crestături de brânză de
capră. Am dat la cuptor feliile de pâine cam 10 minute. În timpul ăsta, am
făcut o salată din două roşii,
picurate cu ulei de măsline şi
amestec de piper şi usturoi, plus
câteva fire de pătrunjel.
Am scos feliile de
baghetă de la cuptor, am pus şi salata pe masă, iar lângă ele, am tăiat şi
puţină brânză franţuzească luată de la Lidl şi dulceaţă adevărată şi delicioasă de cireşe amare, pe care am căpătat-o la
curs pentru c-am avut nişte urechi de vultur la un moment dat. E bună ca-n
copilărie, auzul meu merită nişte premii de excelenţă.
Şi-am încălecat pe-o
şa! :)
Etichete: branza de capra, ceapa caramelizata, pranz de inspiratie franceza., pranz frantuzesc, salata de rosii
