Am plecat spre Florenţa
cu multe lucruri în min(t)e. Mă gândeam la “O cameră cu vedere” (şi cartea, şi
filmul) şi mai ales la o frază care-mi rămăsese întipărită ca o formulă magică:
“Am să-ţi arăt nişte străduţe dosnice, sordide şi pline de farmec
şi, dacă-mi porţi noroc, o să avem parte şi de o aventură”. Şi eram încântată,
şi aveam şi chef de aventură… Mă mai surprindeam visând la Sindromul Stendhal
(sau Florenţa) şi cum ar fi fost să mi se întâmple mie asta. Da, romantica din
mine s-a gândit chiar şi la bătăi de inimă, confuzii şi halucinaţii…
Din păcate, urmează un “dar”. Uf!
Mi-a plăcut mult de tot, dar nu m-am îndrăgostit de Florenţa aşa cum mă aşteptam.
A fost multă presiune pe ea, săraca, fiind primul loc din Italia vizitat de
noi. :) Mi-am dat seama relativ repede că nu, nu va fi o vacanţă culturală, că
nu o să trec prin muzee şi galerii, că nu am dispoziţia necesară să le ofer bucăţi
din sufletul meu. Şi când am înţeles că nu e pe potriva mea, am părăsit-o
pentru alte şi alte destinaţii.
Să începem, totuşi, cu
începutul. Prima vizită în Italia a coincis cu primul apartament rezervat pe
Airbnb. Auzisem tot felul de lucruri şi, mult înainte de plecare, am început
să-l scotocesc în căutare de loc frumos, potrivit pentru doi proaspăt căsătoriţi.
Ne-a plăcut amândurora apartamentul lui Fabio, ceva mai departe de
centrul agitat, dar perfect pentru patru picioare cărora le plac plimbările. Ce
l-a făcut cel mai atractiv a fost priveliştea, minunată, mult mai bună, dacă mă
întrebaţi pe mine decât orice fereastră deschisă către Arno. In your face, Lucy
Honeychurch! :P
Am ajuns în Florenţa într-o zi
cu mult soare şi am fost întâmpinaţi de proprietar cu o sticlă de Chianti roşu
pe care am desfăcut-o imediat pe balcon, cu ochii în depărtări. Câteva ore mai
târziu ne bucuram şi papilele cu prima noastră masă italiană, într-o osterie
din Porta Romana, cartierul unde am stat. Mâncarea beneficiază de postare
separată, aşa că nu vă zic decât că această primă masă a fost delicioasă.
În zilele următoare (şi
însorite, dar şi ploioase), ne-am plimbat pe străduţe, am văzut Ponte Vecchio –
vesel şi colorat din afară, foarte neinteresant când eşti pe el, cu tot aurul
care se vinde în fiecare magazin-, am rătăcit şi ne-am regăsit.
Unul dintre lucrurile faine
peste care am dat în plimbările noastre a fost un magazin de… bijuterii. Din
păcate n-am făcut poze, eram prea absorbită de ceea ce vedeam, dar se găsesc
destule informaţii pe net despre Alessandro Dari, maestrul bijutier, care era chiar
acolo, la masa de lucru, lucrând atent şi minuţios. Nu ştiu exact ce ne-a tras
înăuntru. Nu e ca şi cum eu sunt cine ştie ce atrasă de bijuterii, de orice fel
ar fi ele, dar probabil că, uneori, ştii pur
şi simplu că ai dat peste ceva deosebit. Înăuntru e un fel de muzeu. O
muzică hipnotică îţi invadează simţurile, dar se îmbină magistral cu ce vezi
etalat în vitrine. Lucrările maestrului Dari nu sunt bijuterii tipice, ci mai
mult un fel de sculpturi, opere de artă cu design unic: am văzut inele în formă
de mască veneţiană sau coroane medievale, castele sau biserici, unele de mărimi
impresionante, pandantive şi coliere inspirate de natură sau experienţe de
viaţă. Am aflat că, pe lângă designul de bijuterii, Dari mai este şi muzician,
farmacist cu diplomă şi artist plastic. Dacă vă aflaţi vreodată prin Oltrarno,
intraţi şi în această mini galerie de artă. Veţi avea parte de o experienţă
multisenzorială fantastică. Mai multe fotografii – aici.
Într-o zi ceva mai întunecată,
ne-am urnit din casă şi am dat din întâmplare peste Biblioteca delle Oblate.
Era pe lista mea cu lucruri de văzut, ne era frig şi am decis să intrăm. Eu o
alesesem pentru că la ultimul etaj e o cafenea ce oferă o faină privelişte
către Duomo, dar e frumos şi să vezi toţi studenţii stând pe jos acolo şi
învăţând sau citind, sorbind din cafea şi discutând. Biblioteca e o fostă
mănăstire şi are azi o colecţie de aproximativ 100,000 volume. Băuturile costă
parcă ceva mai mult dacă le iei pe terasă, dar şi înăuntru e foarte fain de
stat. Ceea ce noi am şi făcut.
Etichete: Biblioteca delle Oblate, calatorii, Duomo, Florenta, Italia, luna de miere, Piazza della Signoria, Ponte Vecchio, vacanta
