Mansarda cu bunatati: Impresii de vacanţă (3) – Grădinile Boboli şi Bardini, Piazzale Michelangelo şi Duomo

Era imposibil să ratăm Boboli, mai ales că intrarea în grădini era la 5 minute de apartamentul minunat unde am stat şi de care am vorbit în postarea anterioară. Ziua n-a fost cea mai bună, când am ieşit din casă am dat de nişte nori nu foarte paşnici, dar ne-am continuat drumul nestingheriţi.

Grădinile Boboli sunt impresionante ca dimensiune, mergi mult, urci mult şi nu întotdeauna cu răsplată. De acolo am reţinut ţâşnitorile (le vezi mai jos) şi Muzeul Costumului unde am intrat fără aşteptări şi pe care l-am părăsit impresionaţi. Sunt acolo rochii de gală, haute couture, de mireasă, tocmai din secolul 18 şi până în prezent. Un lucru interesant e că toate rochiile sunt etalate pe manechine care au structura osoasă tipică perioadei în care rochia respectivă a fost concepută.

După Boboli am intrat în grădinile Bardini, atractive, cred, mai ales primăvara când natura înfloreşte, dar de vizitat şi pentru expoziţiile dinăuntru şi panorama asupra Florenţei. Încă eşti destul de aproape să vezi bine culorile acoperişurilor, dar şi destul de departe încât să visezi cu ochii deschişi la ce se întâmplă sub ele. Cred că e o desfătare acolo în aprilie când înfloreşte wisteria sau în mai când se trezesc la viaţă trandafirii.

Am mers mult în ziua aia, mi-aduc foarte bine aminte, şi plimbarea încă nu se terminase. Am ieşit din Bardini şi-am rătăcit pe străduţe în căutarea drumului către Piazzale Michelangelo, un punct foarte înalt din Florenţa. Aşa am dat de magazinul bijutierului Dari de care am vorbit în postarea precedentă.

E drum lung până la Piazzale Michelangelo şi când zic lung vreau să zic că urci mult. Şi e posibil să ai nevoie de un coach perseverent care să te împingă de la spate sau care să se joace cu tine şi să urce suuuuuus pe scări (da, există şi nişte scări) şi pe urmă să te încurajeze să-l ajungi. Şi e posibil să miorlăi un pic, dar n-ai decât să-ţi repeţi “Fii bărbată, Zoe” şi să urci cum poţi. Priveliştea merită!

Îmi dau seama acum că şi aici am tot spus cât nu mă impresionează pe mine panoramele, dar în Florenţa, ba chiar şi-n Sibiu mi-au plăcut. Pune-mă în Turnul Eiffel şi-o să mă uit în jur cu priviri glaciale, dar când sunt încă aproape de case, totul e cum trebuie.

Pentru că suntem la panorame, cea mai bună şi mai bună din Florenţa e desigur cea care se vede de pe Dom. E adevărat, ai de urcat 463 de trepte în condiţii nu tocmai prietenoase şi ajungi sus sfârşit şi cu limba scoasă, de-o să te-ntrebi de ce ţi-ai supus fiinţa la asemenea supliciu, dar e al naibii de mişto sentimentul că le-ai dat gata. Ce vezi de acolo e doar bonus la câştigul de a fi luptat cu limitele şi “nu mai pot”-ul.

De luni ne urcăm în tren (pe care l-am prins pe ultima sută de metri) şi părăsim Florenţa pentru locuri mai însorite.

Să aveţi un weekend splendid!

Tehnice: Biletul de intrare în grădinile Boboli costă 10 euro şi mai cuprinde şi vizite la grădina Bardini, Galleria del Costume, Museo degli Argenti şi Museo delle Porcellane + o expoziţie temporară.