În ziua aceea ar fi
trebuit să mergem la Fiesole. După ce m-am răsucit toată noaptea dinainte, în
dimineaţa aia am hotărât brusc să mergem la San Gimignano. Fiesole nu părea să
fie decât o altă panoramă asupra Florenţei
şi deja văzusem una mai mult decât satisfăcătoare din Piazzale Michelangelo.
Am luat autobuzul, am schimbat la Poggibonsi şi pe la 11 băteam la poarta
oraşului medieval.
San Gimignano e un
orăşel din provincia Siena (cam la jumătatea distanţei dintre Florenţa şi
Siena) şi este faimos pentru arhitectura medievală şi turnurile care dau o
impresie maiestuoasă întregii regiuni. Se spune că 72 de turnuri au fost
construite de către familiile cele mai înstărite după secolul 10, tocmai ca
simbol al puterii şi avuţiei lor. În acest moment mai pot fi văzute doar 14
asemenea turnuri.
De la început până la
sfârşitul vizitei noastre, San Gimignano a fost un adevărat regal pentru ochi
şi simţuri. Nici nu ştiu ce să vă spun că mi-a plăcut mai mult: ba zona în care
e situat, cu pâlcuri de măslini, rânduri de viţă-de-vie şi chiparoşi răsfiraţi,
ba străzile înguste şi în pantă, casele cochete sau piaţetele încăpătoare. Totul
e frumos, totul îţi solicită atenţia şi vrei să stai cât mai mult în starea pe care
ţi-o dau toate lucrurile văzute.
Aici am simţit, cred,
cel mai mult că sunt în Toscana, deşi sunt sigură că dacă am fi ajuns la Pienza
sau Montalcino cum voiam, alta ar fi fost concluzia acum. Până când vom merge
şi acolo, San Gimignano a fost cel mai aproape de visul toscan, aşa cum l-am
visat eu de atâtea ori cu ochii larg deschişi.
Voi
aţi fost în San Gimignano? Cum v-a plăcut?
Etichete: calatorii, Italia, luna de miere, medieval, San Gimignano, Toscana, vacanta